Cred că nu! Cred că Maria, mama lui Iisus, nu a avut acest gând nici măcar pentru o fracțiune de secundă și era extrem de îngrijorată pentru soarta fiului ei. Și nu mă refer aici la îngrijorarea provenită din dragostea maternă, simțitoare, care face ca inimile celor mai multe mame să tresalte la gândul că ceva rău s-ar putea petrece copiilor lor (chiar și atunci când nu este cazul) … nu mă refer aici la acest gen de îngrijorare… Mă refer la îngrijorarea care derivă din lipsa – din istoria ei personală – a oricărui reper de care s-ar fi putut agăța pentru a se asigura că lucrurile sunt așa cum trebuie să fie pentru Isus…
Deci dacă, întradevăr – așa cum rezultă din evanghelii – Maria a fost virgina impregnată direct de Dumnezeu, dacă ea se știa ‘Născătoare de Dumnezeu’, nu a fost oare aceasta o confirmare suficientă pentru a o face să trăiască cu certitudinea că Iisus era (Dumne)zeu pe Pământ?
Ar fi trebuit să fie suficientă, dar sunt sigur că nu a fost așa… sunt sigur că Maria era foarte confuză cu privire la memoria ei. Cred că în sinea ei își spunea:
Poate m-am înșelat, poate visul cu arhanghelul a fost doar un vis, poate că totuși am făcut sex cu Iosif (sau poate cu un alt tip?) cu 9 luni înainte să-l nasc pe Jeshua…la urma urmei au trecut mai bine de 30 de ani de atunci și memoria mi-a cam slăbit… plus că am mai născut și alți copii… Poate că totuși fiu-meu ăsta care se crede Mesia nu e chiar ce crede că este și poate că nu e unicul fiu al Celui Sfânt. Și poate că eu nu sunt femeia supremă a lumii, poate că nu sunt cea mai pură, poate că nu sunt cea mai vrednică, poate că nu merit ca, în viitor, miliarde de oameni să ajungă să se roage la icoana mea! Poate că sunt doar o femeie obișnuită, iar fiu-meu e doar un alt nebun care crede că vine sfârșitul lumii.
Și cred că umbla după Iisus, plângând disperată, căutându-l prin piețele, curțile și dealurile pe unde acesta predica, trăgându-l din când în când de suman și spunându-i:
Hai mă, copile, vino acasă! Dragu’ mamei, hai și vezi-ți de tâmplăria ta! Hai mă, nebunule, acasă! Haide că nu știi în ce te-ai băgat! Hai, mă, că delirezi! Haide c-o s-o pățești!.
Și probabil că asista neputincioasă la îndârjirea orgolioasă a feciorului ei care credea că are ceva de demonstrat și se considera un om cu o misiune grandioasă.
Maria, mama lui Iisus, a fost – mai mult ca sigur – o femeie foarte obișnuită, atât de obișnuită încât rolul său în Evanghelii este practic aproape inexistent, atât de obișnuită încât nici măcar fiul ei nu o bagă în seamă.
În timp ce El încă le vorbea mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El. Cineva I-a zis: „Iată, mama şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească”. Iar El i-a răspuns celui ce-I vorbea: „Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?” Şi întinzându-Şi mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată-i pe mama Mea şi pe fraţii Mei! Că tot cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate şi soră şi mamă”.
(Matei cap 12: 46-50).
Interpretarea teologică a acestui pasaj este că Iisus nu era interesat de relația carnală, ci de cea spirituală și că îi considera ‘frați în spirit’ doar pe cei care împlinesc voia lui Dumnezeu. Toate bune și frumoase, dar există niște nuanțe importante în această poveste. Dacă mama și frații lui Iisus ‘stăteau afară’ și ‘căutau să-i vorbească’, înseamnă că – cel puțin în acest stadiu – relația acestora cu Iisus nu era prea ‘apropiată’. Să nu uităm că în Marcu 3:21 se spune că
[…] ai Săi [adică rudele sale, probabil și Maria] vroiau să-L ia de-acolo [din locul în care predica] cu de-a sila, și ziceau: „Nu e în toate mințile”.
Afirmația lui Isus nu este doar o simplă definire a conceptului de frăție spirituală, ci, în mod evident, este și o dezicere de mama sa, Maria! Și mă întreb: oare nu era mama sa suficient de ‘vrednică’ în ochii săi? Oare nu făcea ‘născătoarea lui Dumnezeu’ voia lui Dumnezeu?
Întotdeauna mi-am adorat mama, chiar și în momentele când – din diferite motive – am fost supărat pe ea. Dar să am o mamă care să mă fi născut când era încă virgină (adică eu să fiu cel care-i rupe himenul, și nu tatăl meu!), să am o mamă care să mă fi conceput nu cu un bărbat obișnuit, ci cu însuși Dumnezeu… păi aș umbla numai în genunchi în fața ei, chiar dacă m-aș crede un Dumnezeu în carne și oase. Îndrăznesc să cred că apocalipticul Iisus nu dădea prea multe parale pe maică-sa și mai cred că singurul motiv pentru care Maria apare prin preajma lui în episoadele biblice este din cauza îngijorării reale pentru soarta fiului său care, în mod necugetat, se credea însuși Mesia și urla din toți rărunchii că vine sfîrșitul lumii, chemând astfel moartea asupra sa.
