În Matei 1: 1-16 ni se prezintă genealogia lui Iisus pe linie paternă până la Avraam, trecând pe la David (cu câteva omisiuni importante față de tradiția Vechiului Testament). Se încearcă argumentarea ideii că Iisus a fost din casa lui David, urmaș legitim al acestuia, ca o împlinire a profeției antice potrivit căreia Mesia urma să se nască dintre urmașii lui David. Pentru a fi Mesia, Iisus trebuia să fie urmaș direct al lui David – cel mai mare rege al evreilor!
Comicul acestei încercări este cât se poate de evident: din moment ce Iisus este prezentat ca Fiul unic al lui Dumnezeu, conceput miraculos de Maria fără nici o intervenție a logodnicului său, Iosif, a argumenta că Iisus este din casa lui David doar pentru că Iosif s-ar fi născut în Casa lui David este catastrofală! (Nu în ultimul rând a pretinde că cineva știa, pe de rost, genealogia lui Iosif de-a lungul unui întreg mileniu este foarte suspect, asta mai ales într-o perioadă în care nu existau înregistrări oficiale). Din moment ce Iosif nu este tatăl biologic a lui Iisus, genealogia sa nu se aplică la Iisus, asta pentru că, potrivit legii iudaice, atât adopția, cât și moștenirea genealogiei pe linie maternă nu erau posibile.
În încercarea de a arăta că există un fel de providență divină la lucru în desfășurarea acestui lanț genealogic, Matei afirmă că au fost 14 generații între Avraam (patriarhul poporului evreu) și David, 14 generații între David și deportarea în Babilon și 14 generații între deportare și nașterea lui Isus, marcându-se astfel cele mai importante momente ale poporului evreu: nașterea (Avraam), culminația (David), căderea din grația divină (exilul) și grandioasa încununare / răscumpărare (Mesia).
Astfel, în Matei 1:1-17 se afirmă:
Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese; Iese a născut pe împăratul David.
Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Ezechia; Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut pe Iehonia şi fraţii lui, pe vremea strămutării în Babilon.
După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos. Deci, dela Avraam pînă la David, sînt patrusprezece neamuri de toate; dela David pînă la strămutarea în Babilon sînt patrusprezece neamuri; şi dela strămutarea în Babilon pînă la Hristos, sînt patrusprezece neamuri.
Există însă multe probleme cu această schemă. De exemplu, Matei spune că Ioram a fost tatăl lui Ozia (Azaria), când – în fapt – a fost stră-stră-bunicul acestuia – vezi 4 Regi 14:21 și 2 Cronici / Paralipomena 26:1. De ce a spus Matei asta? (probabil pentru ca secvența sa ideală de 14 generații să fie respectată și să poată demonstra astfel că până și aritmetica genealogiei lui Isus a fost una miraculoasă. O altă problemă este că, în al treilea set există doar 13 generații și nu 14).
Dar de unde importanța dată numărului 14? Ei bine, pe lângă faptul că 14 este multiplu de 7 (numărul ‘perfect’, corelat cu cele 7 zile ale Creației, cele 7 zile ale săptămânii, cele 7 ‘ceruri’ etc), numerologia sa (gematria) este semnificativă: în Iudaism, literelor care compun numele lui David (care în ebraică se scria fără vocale, deci D(Daleth)-V(Vav)-D(Daleth)) – le corespund numerele 4, 6 și 4 care adunate dau numărul 14! Probabil că a-l plasa pe Isus la capătul unei serii de 14 era modul prin care pentru scribul lui Matei vroia să transmită că Iisus era conectat în mod divin, providențial, cu David.
Pentru a demonstra că Iisus nu este semnificativ doar pentru Israel, ci că aparține întregii umanități, genealogia prezentată de Luca începe nu cu Avraam (așa cum Matei a prezentat-o), ci cu însuși Adam – Omul Primordial! Uau, cât de uluitor trebuie să fie să-ți cunoști întreaga listă de străbuni începând direct cu Dumnezeu și cu Primul Om din Paradis și de pe planetă (evident, fără a trece deloc și prin lanțul darwinian al evoluției…). Oricum probabil că Luca vrea să vină aici cu o semnificație teologică a acestei genealogii: din moment ce extinde genealogia lui Isus până la Omul Primordial, străbunul tuturor oamenilor, înseamnă că Luca vrea ca semnificația vieții lui Isus să fie extinsă la cea a tuturor oamenilor și nu doar la poporul evreu!
Astfel, Luca 3:23-38 afirmă:
Isus avea aproape treizeci de ani, cînd a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, al lui Eli, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda, fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er, fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.
Genealogia din Luca corespunde cu cea a lui Matei doar între Avraam și David, după care diferă complet. De exemplu în Luca, Iosif se trage din regele David prin Natan și nu prin Solomon (ca în Matei). Teologii creștini, încercând să concilieze cele două genealogii, au pretins că una dintre genealogiile prezentate de cele două evanghelii ar fi a Mariei, iar cealaltă a lui Iosif, ceea ce este complet eronat. (Astfel, unii au speculat că, în genealogia dată de Matei, Maria ar fi fost și ea introdusă în arborele genealogic ca fiica unui om numit – la fel ca logodnicul său – Iosif, iar în prezentarea genealogiei din Evanghelia după Luca, după numele lui Iosif nu apare expresia ‘fiul’, ci doar ‘al lui’, ceea ce a dus la speculația că Iosif ar fi fost, de fapt, ginerele și nu fiul lui Eli, personajul aflat deasupra sa în arborele oferit de Matei, lucru care l-a determinat pe Ioan Damaschinul să speculeze că în Luca ar fi vorba de genealogia Mariei).
Pe lângă explicația extrem de speculativă, trebuie spus că (în cazul vițelor regale sau preoțești și atunci când erau cunoscute) genealogiile erau înregistrate numai pe linie paternă, masculină și nimeni nu ar fi avut motive să țină evidența genealogiei Mariei. Și mai comic, alți teologi (de exemplu Sfântul Augustin) au încercat să argumenteze că diferența radicală dintre cele două genealogii ar proveni din faptul că tatăl lui Iosif indicat în genealogia prezentată de Matei s-ar fi căsătorit cu văduva bărbatului prezentat ca tată al lui Iosif în înșiruirea dată de Luca, potrivit legii antice a leviratului.
Evident, ambele genealogii sunt invenții realizate în scop teologic (și majoritatea cercetătorilor moderni sunt de acord cu acest lucru). Unele nume sunt în mod clar inventate, existând omisiuni și/sau adăugiri față de Vechiul Testament. Asistăm aici la o încercare forțată și stângace de a-l plasa pe Iisus în casa lui David și de a justifica astfel ideea că el este salvatorul evreilor, Mesia. Nemaivorbind de faptul că scribul lui Marcu, prima evanghelie scrisă, nu a considerat necesar să-și bată capul cu genealogia, probabil pentru că încă nimeni nu se gândise că nașterea și linia genealogică a lui Isus ar putea fi folosite ca argument pentru a dovedi că el a fost Mesia). Nu există nimic despre ‘concepția imaculată’ în Marcu (și, probabil că nu a existat nici măcar în varianta originală a lui Luca, după cum voi arăta într-un alt articol).
Și, înțelegând aceste lucruri, nu se poate să nu te întrebi: dacă un grup de oameni ajunge să inventeze două genealogii care pleacă de la Iisus și ajung până la Avraam (sau până la Dumnezeu, în cazul lui Luca) doar pentru a demonstra că Iisus s-a născut din vița nobilă a regelui David, oare ce altceva au mai inventat??
