Se aruncă pe mine, lipindu-mă de peretele liftului. Până să mă dezmeticesc, îmi prinde ambele mâini într-o strânsoare ca de cleşte deasupra capului şi mă ţintuieşte de perete cu şoldurile sale. Cu cealaltă mână mă apucă de păr şi-l trage în jos, ridicându-mi faţa, după care-şi lipeşte buzele de ale mele. Sunt la limita durerii. Gem la contactul cu gura lui, dar lăsându-i limbii sale spaţiu de manevră. El profită din plin şi îmi explorează gura cu mişcări abile. N-am fost niciodată sărutată așa. […] Ridică mâna ca să-mi apuce bărbia şi mi-o ţine în loc. Mă simt neajutorată, cu mâinile ţintuite, cu faţa prinsă în mâna lui, şi strivită de şoldurile lui. Îi simt erecţia pe pântece. Oh, Doamne… Mă doreşte! Christian Grey, zeul grec, mă doreşte, iar eu îl doresc pe el, aici… acum, în lift.
(E.L. James – Fifty Shades of Gray)
Oare de ce milioane de femei citesc înnebunite nuvele ca Fifty Shades of Grey?
De ce în majoritatea nuvelelor romantice bărbatul de care femeile se îndrăgostesc este un dur, arogant, se poartă urât cu ele, le tratează la început ca pe niște obiecte sexuale, le posedă cu forță, pentru ca abia mai târziu să le ‘descopere’, să înceapă să le trateze frumos și se îndrăgostească de ele complet și definitiv?
De ce, în mai multe sondaje, peste 60% dintre femei declară că au avut cel puțin o dată în viață o fantezie în care erau forțate la sex sau violate de un străin frumos sau de un cunoscut atrăgător? (și probabil că procentul este mult mai mare în realitate!)
De ce se îndrăgostesc femeile de Bad Boys? În majoritatea interviurilor în care fetele/femeile sub 30 ani sunt întrebate ce fel de bărbat își doresc – un nice guy sau un bad boy? – ele repetă toate ca un ecou, visătoare: A bad boy! Definitely! Obviously!
De ce există pușcăriași criminali care primesc o mulțime de scrisori de dragoste de la femei necunoscute care, după ce-i văd la televizor sau în ziare, îi consideră foarte dezirabili și vor să facă sex cu ei?
De ce mai mult de 65% dintre ele – întrebate fiind dacă la prima întâlnire (și nu numai) le place ‘sexul dur’ sau ‘sexul romantic’ – declară că doresc ca sexul să fie dur? De ce foarte multe declară că le place să fie ‘strangulate’ în timpul actului sexual?
S-a speculat că fantezii ca cea a violului apar mai ales la femeile anxioase și reprimate sexual, dar rezultatele sunt clare: mai ales femeile foarte libere și deschise din punct de vedere sexual au astfel de fantezii. Femeile spun că nu există nici o legătură între fantezia violului și faptul că violul se ‘întâmplă’ uneori în viața unora dintre ele… Este doar o fantezie!, strigă ele revoltate. Dacă avem o fantezie, nu înseamnă că ne dorim să ni se-ntâmple!, spun ele dând ochii peste cap la cât de absurdă li se pare corelația.
Sunt sigur că nici o femeie nu-și dorește ca suferința de vreun fel să facă vreodată parte din realitatea ei! Dar cu siguranță pericolul face parte – într-o formă sau alta – din fantezia ei. Și a analizându-le fanteziile (dar și alegerile pe care multe dintre ele le fac în viața lor sexuală), se poate spune că femeile își doresc să trăiască fiorul și neliniștea de a fi abordate de bărbați care – într-o formă sau alta – sunt periculoși, ‘alfa’, care domină în plan fizic și social, dar care – speră ele – vor ajunge să se îndrăgostească ‘romantic’ de ele! Este o puternică reminiscență a originii noastre sălbatice, animale, în care – după ce lupta masculului dominant cu ceilalți masculi în vederea împerecherii cu ea era câștigată – femela, anterior vânată și încolțită de mascul, se abandona bucuroasă și se lăsa impregnată de el, iar apoi spera că masculul va zăbovi prin preajma ei și a progeniturilor sale și le va oferi hrană și protecție. (Iar 25-30 de ani de feminism radical nu pot schimba aceste reacții instinctive ale femeii, oricât de tare s-ar strădui!)
A spune că fanteziile nu reflectă deloc, sub nici o formă, dorința de a trăi – poate într-o formă modificată, adaptată sau nuanțată – conținutul lor este un non-sens, iar a nu înțelege cât de profundă și ancestrală este originea lor este pură ignoranță. Nu avem fantezii cu ceea ce nu ne dorim – sub nici o formă – să experimentăm (dacă nu mă crezi, încearcă să ai în mod constant fantezii despre cât de frumos ar fi să te calce un camion în timp ce treci liniștit(ă) pe la zebră pe culoarea verde, să vezi cât timp o să te țină… Eu unul nu m-aș putea minți spunând că nu mi-aș fi dorit ca ceva (semnificativ) din fanteziile mele să devină realitate!). Iar ideea că felul în care gândești nu are nici o repercusiune asupra situațiilor în care ajungi este naivă. Problema este că viața nu oglindește fanteziile noastre în felul în care ne-am dori să o facă. Dacă – conștient sau inconștient – îți dorești să simți puterea și duritatea masculină, acestea se vor manifesta în viața ta într-un mod care te va surprinde. După cum remarca Jung, ceea ce refuzi / nu dorești să admiți că există în psihismul tău, va ieși la suprafață (se va obiectiva) prin ceva/cineva nedorit din afara ta.
Niciodată – ca bărbat – nu am avut fantezia de a viola o femeie! Probabil că-mi lipsește imaginația, dar niciodată nu mi-a trecut prin minte așa ceva! Și niciodată nu am bruscat o femeie. (De fapt fanteziile mele erau mai degrabă extrem de naive, ‘vanilate’: ele zăboveau prea mult – sau se opreau cu totul – la săruturi senzuale prelungite, atingeri și mângâieri tandre, îmbrățișări și ‘interacțiuni’ intense și pasionale – de fiecare dată reciprocate… aveam fantezia intimității profunde, fuzionale, cu o femeie… sunt doar un idiot romantic…)
Și cred că, în pofida impetuozității lor, foarte puțini bărbați au fantezia sau plăcerea de a brusca o femeie sexual. Ei speră, desigur, să-și poată dovedi forța și virilitatea (mai ales că simt instinctiv că asta așteaptă femeile de la ei), dar cred că, în general, bărbații își doresc să fie capabili să cucerească femeile și să le impresioneze în moduri complet ‘nedureroase’. Sunt curios însă ce s-ar întâmpla dacă am avea de-a face cu situația inversă în care peste 60% dintre bărbați ar declara că au fantezia de a viola femei… Ar mai spune atunci feministele că nu există nici o legătură între fantezie și realitate? Cu siguranță nu! Pentru ele fantezia ar fi dovada cea mai ‘concretă’ că bărbații au dorința ancestrală de a le agresa… că există o ‘cultură a violului’, o ‘mentalitate masculină violentă’, cum o numesc feministele.
Fantezia violului poate să i se pară complet irațională unui bărbat, dar reflectă din plin ‘rațiunea de a fi’ a femininului și ambivalența acestuia (popular cunoscută sub denumirea de ‘mister’ sau ‘je ne se quoi’ feminin). Femininul transmite mereu semnale contradictorii polului masculin:
Vreau să fii un mascul dominant, dar vreau să mă consideri mereu egală cu tine!
Vreau să fii (un) dur, dar vreau ca duritatea ta să-mi producă plăcere.
Vreau să fii puternic, dar arată-mi vulnerabilitatea ta!
Vreau ‘so bad’ să fii un tip ‘rău’, dar vreau să mă simt foarte ‘safe’ în preajma ta! Fii bun cu mine! Răule!
Vreau să fiu ‘posedată’ de tine, vreau să mă ‘abandonez’ cu totul ție… Nu cumva să mă tratezi ca un obiect!
Vreau să mă simt ca și cum mi-ai trage preșul de sub picioare atunci când mă cucerești, vreau să mă faci să mă simt ca pe trambulină, dar ai grijă de fragilitatea mea!
Vreau să mi se înmoaie genunchii, să-mi sară inima din piept și să simt fluturi în stomac când mă privești…nu cumva să mă privești prea insistent, că sun la Poliție!
Torturează-mă intens… dar fă-o ‘romantic’!
Răvășește-mă, dar ia-mă cu binișorul!
Vreau ca doar tu să fii cel care-și asumă toate riscurile de a face primul pas, dar habar nu am cât de tare și cât de repede și cum și până unde aș vrea să avansezi! Dacă faci primul pas și pasul tău nu-mi place, o să zic ‘Pas!’…
Vreau ca mereu să știi ce vrei și să știi și pentru mine…nu-mi place când nu ești senzitiv la nevoile mele.
Surprinde-mă de fiecare dată plăcut, dar nu cumva să mă iei prin surprindere când nu vreau să fiu surprinsă.
S-ar putea să mă simt jignită dacă-mi ții deschisă ușa de la intrare (pentru că sunt perfect capabilă să-mi deschid ușa și singură)… dar totuși n-ar fi cavaleresc din partea ta dacă nu ai face-o.
Te vreau în mintea mea, vreau să-mi citești gândurile și semnele non-verbale, sper să înțelegi confuzia mea, să anticipezi ceea ce eu nici nu știu că doresc, dar, știi, dacă n-o să-mi placă cum o faci – și din moment ce nu-mi place să-mi verbalizez acordul – s-ar putea să te acuz de viol.
Dacă amândoi ne-mbătăm criță și apoi mergem la tine, vreau ca doar tu să porți responsabilitatea (și vinovăția!) pentru acordul meu de a face sex cu tine. Dacă mă trezesc dimineața și-mi dau seama că am făcut o prostie, vreau să pot spune că m-ai violat…
Oare să stau, să fug, sau să fug și să mă împiedic pe la jumătatea drumului (sau să paralizez complet, neștiind ce decizie să iau, așteptând ca tu să decizi în locul meu pentru ca mai târziu să am revelația efectului pe care comportamentul tău îl va avea asupra felului în care voi evalua ce am simțit acum când ar trebui să iau decizia pe care n-o iau pentru că aștept să văd cum decurg lucrurile…)?
Dacă ești cine aș vrea eu să fii (și dacă îți dau, într-un mod misterios și de la sine înțeles, consimțământul), mă poți viola ca în fanteziile mele!
Și dacă deja ai interpretat greșit tot ce-am scris mai sus, hai să pun punctul pe ‘j’. Violul este josnic! Nici un bărbat nu ar trebui să agreseze o femeie în vreun fel – nici măcar în fantezia lui! – iar dacă o rănește fizic, ar trebui aruncat la pușcărie și apoi aruncată cheia de la celula lui. Și sunt absolut sigur că multe femei au fost traumatizate de bărbați în moduri greu de descris.
Dar dacă crezi că fanteziile sunt doar reverii nevinovate – ei bine, te înșeli! Fantezia femeilor de a fi ‘luate’ în forță sau ‘posedate’ de bărbați virili și puternici – chiar dacă nu este cauza traumelor și abuzurilor suferite de femei din partea bărbaților – este cu siguranță un simptom al dorinței ancestrale a femininului de a experimenta vigoarea masculinului, unul dintre multiplii factori care formează complexa ecuație a dinamicii relației dintre sexe. A refuza să recunoaștem impactul fanteziilor noastre personale și a utopiilor noastre colective în viața noastră ne transformă în victimele lor.
Trăim cu toții sub vraja unei Iluzii Colective – un basm pe care îl depănăm clipă de clipă. Suntem personaje de poveste. Nimic nu are o un efect hipnotic mai mare (asupra noastră) ca fantezia noastră personală îmbinată cu fantezia noastră de grup / de sex / de rasă / de specie! Doar că fanteziile sunt reflectate de realitate în moduri surprinzătoare, adesea de neînțeles pentru noi… iar fantasma violului nu face excepție!
