Puține alte pasaje din Noul Testament au avut un atât de mare impact asupra mea ca cel din Ioan 8:3-11 în care Iisus salvează viața unei femei ce era acuzată de adulter (și, în plus, iese el însuși dintr-o capcană întinsă cu abilitate de farisei).
Și cărturarii și fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter și, punând-o în mijloc, i-au zis: „Învățătorule, această femeie a fost prinsă săvârșind adulter. Iar Moise. prin lege, ne-a poruncit cape astfel de femei să le ucidem cu pietre. Asadar, tu ce părere ai?”. Iar pe aceasta o spuneau ispitindu-L, ca să aibă motiv să-L învinuiască.
Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ. Dar cum ei stăruiau întrebându-L, El S’a ridicat și le-a zis: „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei”.Și iarăși, aplecându-Se în jos, scria pe pământ. Iar ei, auzind și mustrați fiind de cuget, ieșeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni și până la cei din urmă; și a rămas Iisus singur cu femeia stând în mijloc.
Și ridicându-Se Iisus, și nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: „Femeie, unde sunt acuzatorii tai? Nici unul nu te-a osândit?”. Iar ea a zis: „Nici unul, Doamne”. Și Iisus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, iar de acum înainte să nu mai păcătuiești!”
Povestea m-a cutremurat, m-a atins, m-a rușinat și mi-a revelat bunătatea, măreția, compasiunea și înțelepciunea lui Iisus. Ea nu lipsește din cele mai importante filme despre viața lui Isus și din cele mai frumoase predici despre ce înseamnă să iubești, să ierți și să nu-ți judeci aproapele, este principiu etic în acțiune, este fundament moral la superlativ.
Nu în ultimul rând, povestea se constituie într-una dintre cele mai izbutite metode de reîncadrare cognitivă. Este genială, în pofida simplității sale, iar rezultatul aplicării ei este imediat: situația este complet răsturnată, pornirea oarbă este reversată către sursa ei, (pre)judecata este transformată în (post)reflecție și introspecție, atenția se mută de la acuzat la acuzator, cauza inconștientă a comportamentului este scoasă la suprafață. Este cucerire fără atac, dezarmare fără luptă, defensivă fără efort.
Povestea mă atinge și acum, ori de câte ori o recitesc. (Nu în ultimul rând, din momentul în care am citit-o prima oară, afecțiunea, compasiunea și simpatia mea față de toate femeile prostituate și adultere din lume a crescut exponențial…)
Singura problemă cu această poveste din Evanghelia după Ioan este că… nu are nimic de-a face cu Evanghelia după Ioan! Povestea celebră cu femeia adulteră și bolovanii nu există în nici unul dintre manuscrisele cele mai vechi și cele mai importante ale Evangheliei după Ioan (și nici în altă parte în Noul Testament) și a fost adăugată la aceasta câteva (probabil două) secole mai târziu de un scrib care probabil că a auzit undeva o poveste similară și a considerat că este prea frumoasă pentru a nu o atribui lui Iisus (sau poate povestea circula pe cale orală sau era menționată în vreo scriere apocrifă, iar el s-a simțit dator să o introducă).
La urma urmei, având în vedere alte situații în care a spus ceva similar (ca de exemplu toate învățăturile sale legate de iertare, întoarcere a celuilalt obraz și iubirea aproapelui, faptul că uneori își petrecea timpul discutând cu prostituatele și cu colectorii de taxe sau atenționarea similară, pe care o adresează cuiva, de a căuta mai întâi bârna din ochiul său, în locul paiului din ochiul altuia, sau alta în care spune; ‘nu judeca, și nu vei fi judecat’), Iisus chiar ar fi putut spune și acționa în acest fel, nu? Poate că da, dar – totuși – chiar dacă povestea este potrivită, nu se află la locul ei…
Și alte câteva mici observații:
-se spune că femeia a fost prinsă în adulter, dar bărbatul cu care a fost prinsă lipsește din poveste. Potrivit Legii mozaice, atât bărbatul, cât și femeia trebuiau omorâți cu pietre (Leviticul 20:10, Deuteronomul 22:22-24);
-partea în care Iisus scrie ceva în nisip este complet criptică și nici măcar nu prea putem înțelege rostul acestei mențiuni. Mă gândesc că ea a fost introdusă pentru a sugera că Iisus ‘scria’ astfel o nouă Lege, prin contrast cu cea veche, mozaică – e cea mai bună speculație pe care o pot face aici, în lipsa altor indicii;
-în pofida învățăturii pline de iubire a lui Iisus, oare chiar ar fi putut ajunge iudeii respectivi să creadă că Legea nu mai trebuie respectată și că păcatele nu mai trebuie pedepsite? Am spus mai înainte că metoda atribuită lui Iisus este genială și eficace, dar oare nu cumva mi se pare eficace pentru că trăiesc într-o lume civilizată, la două milenii distanță de vremea când legea aspră a lui Moise era în vigoare?
-femeia din poveste este identificată popular cu Maria Magdalena, deși nu există nici un loc în Biblie din care să rezulte că Maria Magdalena ar fi fost vreodată adulterină sau prostituată.
