Una dintre fricile majore ale femeilor pe care le-am cunoscut era/este frica că vor fi judecate sau percepute greșit din punct de vedere sexual.
Feministele militează pentru egalitatea sexuală și pun problema în felul următor:
Din moment ce bărbații nu sunt blamați de societate pentru comportamentul lor sexual promiscuu și pentru numărul mare de partenere de sex, noi de ce suntem? De ce există aceste standarde duble? Nu e corect! La fel ca bărbații, vrem să putem să ne manifestăm liber sexualitatea, să ne împlinim fanteziile sexuale și să vorbim despre ele și despre experiențele noastre sexuale fără frica de a fi judecate.
Ele dau vina pe societate, religie și ‘patriarhat’… și totul sună cât se poate de rezonabil… Nu de puține ori, bărbații care au avut multe relații sexuale sunt priviți ca niște adevărate ‘legende’, pe când femeile care au făcut ocolul blocului sunt considerate ‘târfe’. Lucrurile s-au mai schimbat în ultima vreme și societatea este mai tolerantă, dar totuși nu cred că lucrurile se schimbă prea ușor în esență. Și există – cred eu – câteva motive importante:
1. Sexualitatea bărbatului se petrece predominant în afara lui, sexualitatea femeii se petrece mai mult în interiorul ei. Altfel spus (pentru cuplurile heterosexuale) atât sexualitatea bărbatului, cât și sexualitatea femeii se petrec în femeie! Aparent, bărbatul se poate disocia și poate participa la sex doar cu penisul (și își centrează sexualitatea în jurul acestuia); femeia – lăsându-se ‘pătrunsă’ – participă, invariabil, cu toată ființa ei la actul sexual. (Știu, știu că se poate argumenta că sexualitatea se petrece în creier, dar aparențele sunt aici mai importante…).
Deci de unde paradigma ‘târfă-armăsar’? De ce oare există tendința de a devaloriza – la nivel social – femeile care au multiple relații sexuale, prin comparație cu bărbații care procedează la fel? Ei bine, mă gândesc că poate e din cauză că, inconștient, asociem sacrul cu ceea ce este interior și ascuns. Penetrând vaginul femeii, bărbatul îi penetrează întreaga ființă, ca urmare – simbolic (și nu doar simbolic) – el pătrunde în sacralitatea ei. Credem că pentru o femeie sexul nu poate fi ‘doar sex’, oricât de mult ar încerca ea să diminueze efectul psihologic al actului sexual; ‘sufletul’ (psihismul ei) participă în act, chiar și dacă-și impune să simtă doar plăcerea fizică.
Așa că dacă se lasă penetrată de un bărbat care simte ceva ‘sacru’ pentru ea (ex: iubire, respect, admirație), femeia își păstrează sau își amplifică propria stare de sacralitate. Însă lăsându-se ‘futută’ de bărbați care au doar o atracție ‘carnală’, femeia își pierde treptat propria ‘sacralitate’ și se vulgarizează. Simbolic, ea este dezumanizată, devine doar un obiect lucrat de niște ‘scule’. Ea dă ceva sacru din ea la schimb pentru ceva profan din afara ei, se vinde ieftin, se desacralizează.
Pe de altă parte, obsesia pentru sex a bărbaților are la origine fascinația sacrului pe care femeia îl întrupează, de aceea bărbatul-târfă, vandalul care desacralizează, este perceput ca un armăsar (sau unicorn?) extrem de dezirabil și demn de admirație; el apare bărbaților ca un aventurier în căutarea Sfântului Graal, iar pentru femei ideea că acest armăsar ar putea parca în staulul lor este extrem de tentantă. Pentru că a pătruns în ‘sfințenia’ atâtor femei, alte femei gândesc:
Hmm, bărbatul ăsta este umblat prin atâtea ‘temple’, este un pelerin sacru, hai să-l las și în ‘templul’ meu, poate o să-l ‘sfințesc’ eu atât de tare încât o să rămână cu mine.
2. Standardele duble sunt întreținute de femei, nu de bărbați! Fie că recunosc, fie că nu, în general femeile sunt înnebunite după ‘armăsari’; ele doresc bărbații care – într-un fel sau altul – dovedesc că pot avea multe femei. Un bărbat care poate cuceri multe femei (chiar dacă nu o face) este perceput – conștient sau inconștient de femei – ca ‘potent’ în toate domeniile vieții. În mintea femeii, dacă un bărbat poate obține femei, poate obține lucruri (reciproca este și ea – în general – valabilă), de aceea astfel de bărbați au ‘valoare’ pentru femei. Nu înseamnă deloc că femeile își doresc bărbați nestatornici ca parteneri, ci doar că vor ca bărbații din viața lor să fie validați de restul femeilor, de societate în general (iar validarea sexuală este – pentru ele – un semnal major pentru a considera un bărbat dezirabil).
De aceea femeile se ghidează adesea după standarde diferite, în funcție momentul și contextul în care se află, de nevoile lor, de ceea ce vor să obțină de la relație și de genul de bărbat cu care au de-a face. Ele se vor dezlănțui sexual în relație cu armăsarii atrăgători pentru a-și dovedi valoarea sexuală și uneori și în speranța că, prin sex, îi vor ‘lega de glie’, dar – pentru că, cel mai adesea, armăsarii nu se lasă legați ușor – mai târziu vor schimba strategia și se vor arăta virtuase și greu de cucerit în relație cu ‘căluții priponiți’ cu care – după ce galopul lângă armăsarii doriți se dovedește fără orizont – realizează că ar putea mânca pe termen nelimitat din aceeași iesle. Femeile tind să fie extrem de promiscue în relațiile cu bărbații foarte experimentați și infideli, dar foarte pudice sau rezervate sexual în relație cu ‘sweet-heart’-ul stabil care le spune că le iubește, le îmbrățișează, le mângâie și le aduce flori.
A-și admite trecutul sexual (și dorințele) bărbaților cărora vor să le arate că vor ceva serios nu este – din punctul lor de vedere – în avantajul lor. Îmi vine greu să-mi imaginez multe dintre femeile cărora le cunosc trecutul, mărturisindu-le celor cu care vor ceva ‘serios’:
O, știi, obișnuiam să sar în pat cu o mulțime de masculi (pe care-i lăsam să mă agațe prin cluburi, să mă ducă la ei acasă și să mi-o ‘tragă’ la nici o oră după ce-i cunoșteam), dar, din cauză că tu valorezi atât de mult pentru mine și din cauză că vreau ceva serios cu tine, mai trebuie să mai aștepți vreo trei luni până ce-o să-mi vezi culoarea lenjeriei intime. De fapt, în timp ce te țin în așteptare, mi-o mai trag din când în când cu câte unu ce-mi admiră profilul de pe Tinder sau Instagram, ca să nu mă plictisesc.
Femeia ajunsă la vârsta când opțiunile sexuale încep să scadă simțitor, tind astfel să-și ascundă adevărata natură, înveșmântând eventualele noi relații cu o pojghiță de romantism, iar trecutul (sau adevăratele sale dorințe și fantezii) cu o pojghiță de mister sau uitare. Pentru că femeile își doresc relații stabile mai mult decât bărbații, a arăta că ele însele sunt serioase și stabile este mai important decât a admite că și-au făcut de cap cu o mulțime de alți bărbați. Femeia știe instinctiv că sinceritatea în menționarea numărului victimelor sale sexuale nu poate fi o strategie bună!
3. Visul femeii este că bărbatul se va schimba pentru ea; visul bărbatului este că femeia va rămâne așa cum i s-a arătat la început. Este motivul pentru care atât de multe femei plâng după ‘băieți răi’, sperând că se vor stabiliza (sau după ‘tipi bine’, dar căsătoriți, sperând că-și vor lăsa nevestele pentru ele). Unele femei se plâng că mulți bărbați sunt ‘jucători’, că sunt inconstanți și flușturateci, că nu vor ceva serios, că nu se maturizează, deși par să prefere în special acest gen de bărbați în detrimentul celor mai ‘serioși’ și mai fideli. Și oare cu cine se joacă toți acești ‘jucători’, dacă nu cu o mulțime de femei care, la fel ca ele, – deși știu foarte bine cu ce fel de bărbați au de-a face – trăiesc cu speranța că poate ele sunt mai ‘speciale’ ca celelalte și că, în relație cu ele, acești bărbați se vor schimba?
Dacă însă dau prea devreme de un tip serios și dispus la relație de durată, nu e nici un farmec acolo… Un bărbat serios și responsabil nu este sexy, nu este excitant, iar multe femei și-ar dori mai degrabă provocarea de a transforma un neserios (citește ‘un nesimțit tupeist’, ‘un șmecher tatuat’ sau chiar ‘un delicvent care promite că se va cuminți’) într-un familist, decât șansa de a face relația cu cel ‘serios’ sau ‘drăguț’ mai incitantă … este unul dintre motivele importante pentru care atât de multe femei sunt singure și nefericite. O femeie se va înfiora la gândul că un tip din preajma ei are multă experiență sexuală și se gândește cât de specială este ea că primește atenția unui bărbat aflat – el însuși – în atenția atâtor femei, dar va strâmba din nas dacă află că un tip pe care a pus ochii este neexperimentat sau că nevasta l-a părăsit și nu are pe nimeni.
4. Dacă o femeie este ușor de cucerit, poate că e, pur și simplu, ‘ușoară’! Natura masculină este orientată către cucerire; bărbatul este invadatorul. Femeia este cetatea care trebuie cucerită. A se lăsa cucerite de cuceritorul atâtor ‘cetăți’ este o înfrângere la care cele mai multe femei visează dinainte să le vină primul ciclu, dar nu-și doresc ca această cucerire să se producă ușor, ci ‘romantic’…
Pe de altă parte, a da cheia cetății prea ușor și fără a testa capacitatea de luptă a cuceritorului, arsenalul lui real și motivația nu este deloc în avantajul cetății. Dacă negocierea termenilor predării armelor are loc prea repede și fără o împotrivire prealabilă, fără o testare a adversarului, rezultatul va fi, de regulă, nefast pentru cetate. Femeia care se lasă cotropită ușor de bărbați sub pretextul că obține și ea plăcere din asta sau că nu l-au găsit încă pe Mr. Right și asta e metoda bună de a-l căuta, se pune singură într-o situație nefavorabilă. O cetate cucerită de multe ori va ajunge să fie, în final, complet vandalizată, iar cuceritorul se va îndrepta către cetățile care rezistă admirabil.
Consecințele comportamentului sexual sunt diferite pentru bărbați și femei. Prin natura lor, bărbații au o tendință mai mare către infidelitate: dorința lor instinctivă, ancestrală, este de a-și răspîndi sămânța în cât mai multe ogoare pentru a-și amplifica șansele de a rodi, de aceea ei vor avea o mai mare tendință să valorifice ocaziile sexuale. În schimb pe ogorul pe care se aruncă semințe de toate felurile, nu crește nimic bine (și nici nu poți fi sigur ale cui semințe vor crește și ale cui nu…). Riscul ca femeia să rămână însărcinată și ea sau să nu știe cine sau să nu fie sinceră cu privire la identitatea tatălui este mult mai mare dacă femeia are mai mulți parteneri sexuali.
Femeile dețin ‘lacătul’ porții sexualității – care este poarta vieții și a extazului. Ele valorizează genul de bărbat care deschide cu ușurință această poartă și își spun:
Bărbatul ăsta e un vrăjitor. Cu bagheta lui magică deschide atât de multe porți, poate că el are cheia de la lacătul meu misterios și complicat.
Problema este însă că, așa cum se spune, o cheie care deschide toate lacătele este valorizată ca o cheie supremă, pe când un lacăt care se lasă deschis de multe chei este privit ca un lacăt prost și aruncat apoi la gunoi de meșterul-bărbat. Bărbatul care cucerește multe femei obține ceea ce este greu de obținut de alți bărbați, pe când femeia care are multe relații obține ceea ce este ușor de obținut de aproape orice femeie.
5. Femeile judecă alte femei cu mult mai dur decât o fac bărbații. Niciodată nu am auzit un bărbat să judece o femeie atât de dur cum o făceau alte femei. Și am stat suficient de mult în preajma femeilor ca să știu cât de rapid sunt gata să descalifice alte femei (fie ele chiar și ‘prietene’ de-ale lor) în ochii bărbaților. Ca om care obișnuiam să privesc femeile (inclusiv cele foarte experimentate sexual) cu un fel de fascinație, acest lucru mă șoca de fiecare dată. Apelativul ‘târfă’ este folosit de foarte multe femei (ca măsură de prevenție) pentru a-și discredita suratele în mintea bărbaților care ar putea să cadă ‘victime’ ale acestor femei.
_____________________
Ce înseamnă toate acestea? Chiar dacă feministele vor să eleveze ‘târfele’ la nivelul ‘armăsarilor’, acest lucru nu va fi niciodată cu adevărat posibil. Spre disperarea lor, ‘armăsarii’ vor fi mereu adorați de celelalte femei (și admirați sau invidiați de bărbați), în vreme în pofida emancipării sexuale și a feminismului, ‘târfele’ vor ajunge – de regulă – catalogate, folosite, singure, părăsite, marginalizate și – în cele din urmă – disprețuite. ‘Standadele duble’ vor exista mereu pentru că femeile și bărbații nu au aceeași natură și același rol biologic. Stereotipurile sexuale, deși supărătoare (de-a dreptul exasperante uneori!), reflectă întotdeauna ceva autentic!
Putem – ca societate – să facilităm femeilor posibilitatea de a se bucura de aceeași liberate sexuală ca în cazul bărbaților (și asta deja se petrece în lumea occidentală de o vreme încoace), dar nu putem controla reacțiile și consecințele pe care utilizarea acestei libertăți de către femei le generează. Egalitatea în planul oportunităților nu presupune – automat – și egalitate în cazul consecințelor, iar aceste consecințe sunt generate chiar de caracterul dual al naturii feminine.
