Micile detalii și nuanțe din pasajele biblice (eventual cele care descriu comportamentul și exprimarea lui Iisus) ne spun multe despre ceea ce Isus credea că era menit să realizeze.
Un exemplu edificator mi se pare cel din Matei 15: 22 -28:
Şi iată, ieşind o femeie canaaneancă din hotarele acelea, striga, zicând: „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fica mea este rău chinuită de demon”. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi apropiindu-se ucenicii Săi, Îl rugau, zicând: „Elibereaz-o, că strigă în urma noastră”. Iar El, răspunzând, a zis: „Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel”. Iar ea, venind, I se închina, zicând: „Doamne,ajută-mă!” El însă, răspunzând, i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s’o arunci câinilor”. Iar ea a zis:„Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor”. Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti!” Şi s’a tămăduit fiica ei din ceasul acela.
În versiunea Bibliei din care citez aici, în nota de subsol care corespunde acestui pasaj, Bartolomeu Anania comentează:
În mentalitatea vremii, evreii erau „fiii” lui Dumnezeu, în timp ce păgânii erau consideraţi „câini”. Iisus foloseşte acest limbaj nu spre a o jigni pe femeia străină, ci pentru a-i pune la încercare stăruinţa în credinţă şi’n rugăciune. Prin răspunsul ei, femeia şi le dovedeşte pe amândouă şi, în plus, smerenia, virtute crucială pentru dobândirea mântuirii.
Nu, Părinte – fie-ți țărâna ușoară și sufletul împăcat, că mi-ai fost drag! – nu asta înseamnă! Nu rezultă că Iisus a vrut s-o ‘testeze’ pe străină. Așa ai vrut matale să-ți extrapolezi convingerile teologice! Pentru că, lăsând la o parte incertitudinea cu privire la elemente miraculoase din poveste (nu există nici un mod de a ști dacă era un ‘demon’ acolo și dacă ‘demonul’ a ieșit de tot din copilă sau doar a tăcut chitic și s-a mai ascuns pentru o vreme), ceea ce rezultă în primul și în primul rând din această poveste este exact ceea ce Iisus – dacă a spus – a spus în cuvintele sale: el nu era acolo pentru ‘câinii’ de păgâni, era doar pentru evrei, adică pentru ‘poporul ales’ din care făcea parte și al cărui Mesia (sau vestitor al acestuia) considera că este! El nu purta crucea întregii lumi.
‘Mentalitatea vremii’ se reflecta perfect în mentalitatea (particulară și limitată a) lui Isus! Iisus era evreu și considera că avea o misiune specială doar în cadrul poporului evreu, iar soarta străinilor nu-l interesa prea mult. Iisus a jignit-o (de-a dreptul) pe străină pentru că lui Iisus nu-i treceau deloc prin minte idei creștine; dacă Iisus ar fi avut un mesaj universal și o misiune universală, nu i-ar fi vorbit așa. (Nu mai spun cât de puțin probabil este ca o persoană străină de religia și tradiția iudaică să-l fi strigat pe Iisus cu apelativul ‘Doamne, Fiul lui David’, din moment ce este clar că nici măcar apostolii săi nu înțelegeau cine se credea Iisus și ce rol considera el că avea!).
Și acuma întrebarea de baraj: dacă Iisus a fost ‘trimis doar la oile cele pierdute ale casei lui Israel’ și nu prea vroia să aibă de-a face cu ‘câinii’ străini, de ce am crede noi, străinii, că el a venit pe lume pentru salvarea noastră, a tuturor???
